mai 14, 2009 la 6:43 pm (Uncategorized)
Tags: 2009, light, pieces of me
Ca sa incep cu concluzia, voi spune ca lumina e totul. Fara lumina, lumea si-ar continua existenta, dar nu am putea-o vedea. E ca si cum nu ar mai exista nimic. Daca e sa privim lucrurile din alt punct de vedere, lumina este elementul esential necesar fotosintezei. Fara lumina, plantele nu ar mai produce oxigen. Fara oxigen, ne-am inceta si noi existenta intr-o buna zi, o buna zi foarte apropiata. Lumina e legata de tot ce e pur, sacru. Lumina, pentru noi, e ceva obisnuit. Ar trebui sa ne gandim cat pretuieste un urs polar o raza de lumina dupa o noapte de sase luni. Care e starea noastra de spirit atunci cand apare soarele, in comparatie cu cea pe care o avem noaptea?
Am vazut odata o emisiune in care un tip umbla pe strada intreband cetatenii care este viteza intunericului, daca viteza luminii e de trei sute de mii de km pe secunda. Intrebare tampita, stiu, dar mi-a ridicat cateva semne de intrebare. Primul a fost: Cui ii pasa de intuneric? In noaptea de Inviere, luam intuneric? Nu, luam lumina. Unui om intelept ii spunem intunecat? Nu, ii spunem luminat. Se numeste intunericul ochilor? Nu, omul poate simti, la apogeu, o iubire asemanatoare cu cea pentru lumina ochilor.
Regasim picaturi de lumina in fiecare fragment de viata. Stim sa le apreciem? Nu, bineinteles, doar suntem oameni. Dar daca Dumnezeu ar fi uitat sa creeze lumina? Ce ar fi putut inlocui un rasarit de soare in nuante rosiatice, sclipirile revarsate in roua diminetii asternuta pe firele de iarba, si toate acele mici bucurii ale copilariei precum hartia care ia foc sub lupa, sau umbrele de iepuri si fluturasi pe perete? E inutil sa constat ca lumina e elementul cel mai important al vietii. Insa, ca toate lucrurile cu care ne-am obisnuit si despre care credem ca ni se cuvin, nici macar nu ne obosim sa ne gandim la importanta ei. Poate ca, citind asta, ati mai intalnit putina..lumina?! 
Later edit: Tocmai am dat peste un citat foarte frumos al lui Edgar Allan Poe, legat, intr-o oarecare masura, de tema luminii. Nu e foarte poetic la prima vedere, insa substraturile sale sunt universal-valabile: Those who dream by day are cognizant of many things which escape those who only dream by night.
Scrieti un comentariu
mai 14, 2009 la 6:04 pm (Uncategorized)
Anul asta, la Eurovision, dupa parerea mea, avem cea mai buna melodie. Putin superficiala, versuri putin deplasate, insa extrem de comerciala. Elena Gheorghe are voce buna, iar melodia i-o pune in valoare. De aratat, arata bine. Daca s-ar duce un pitic in creierul fiecarui cetatean ce are dreptul de a vota pentru o tara si i-ar porunci sa voteze dupa cum ii spun simturile vizual si auditiv, sunt sigura ca am castiga. Absolut sigura. Problema e ca acesti pitici nu exista. Daca luam cate o harta sau un atlas langa noi in timp ce ne uitam la Eurovision, am constata cu surprindere (sau nu) ca aproape toate tarile acorda cele mai mari punctaje tarilor vecine. Cele din fosta Uniune Sovietica aproape intotdeauna voteaza cu Rusia. Anul asta, e aproape sigur ca Turcia va castiga. Observati frecventa cuvantului “aproape”. E datorata faptului ca inca mai exista unii oameni care gandesc cu propriile lor jucarii de gandit. Prea putini, din pacate. Dupa cum spuneam, melodia Turciei e si ea foarte comerciala. Dar suna ca dra…scuzati. Sincer, mi se pare o poluare fonica si vizuala. Probabil ideea este de a infatisa ceva din spiritul dansului pe care il faceau araboaicele in fata sotilor lor pentru a fi cele alese pentru noaptea respectiva. Ideea in sine de a face ceva atat de intim in public este vulgara, dar atunci cand combinam acest dans cu mizeriile pe care trebuie sa le faci in ziua de astazi pentru a fi remarcat (ma refer la cracanatul realizat “magistral” de Hadysse sau cum o mai fi chemand-o si de mainile tipului in fusta care o pipaie peste tot) iese ceva de-a dreptul scabros. Si daca schimb “b” cu “r” nu cred ca gresesc cu nimic. Ca de obicei, Eurovisionul o sa fie o mizerie. Si totusi, in fiecare an ma uit la el cap-coada. Scriu punctajele pe foi, fac clasamente, desi nu prea este nicio surpriza atunci cand castigatorul e anuntat. O fi din cauza patriotismului ce zace in mine (fara a iesi la iveala, bineinteles), sau sunt doar curioasa sa vad daca lumea a mai priceput ceva din sensul concursului, care ar trebui sa fie despre muzica si numai despre muzica?
Later edit: Nu, nu am fi castigat. Nici daca ar fi existat piticii aia. Nu eram constienta de faptul ca show-ul va fi atat de slab. Oricum, ma bucur ca nu a castigat Turcia. Btw, mi-am dat seama de ce ma uit la Eurovision. Vreau incerc sa nu ma mai simt complexata de faptul ca traiesc in Romanica. Si in fiecare an e din ce in ce mai rau. Iupii!
1 comentariu
mai 4, 2009 la 8:14 pm (Uncategorized)
A fost nevoie de multe search-uri pe google ca sa dai de o asemenea judecata de valoare? Ei si sa nu-mi spui ca nesimtitii scrisesera “impartim” in loc de cum e corect, “inpartim”! Bine ca le-ai aratat tu lor.
Pui, nu cred ca la asta se referea iubi tau cand ti-a spus sa iti faci poze in toate pozitiile.
Extraordinar. Cat de bine se contopesc poza si descrierea. Magnific. Felicitari.
Scrieti un comentariu
mai 4, 2009 la 8:08 pm (Uncategorized)
Tags: 2009, de zi cu zi, mamaligi, romanica
Vin acasa, deschid televizorul. Realitatea Tv. Breaking news. Maine, greva in scoli. Okay, deci imi scot alarma de la telefon. O sa dorm si eu pana la 11, o sa astept sa mi se faca micul dejun copios si o sa stau in fata lui in jur de o ora, savurandu-l, in loc de obisnuitul sandwich facut la repezeala. Apoi o sa ma imbrac lin, incet, usor, calm, sa nu ma ranesc, si o sa ies in oras. La plimbare. Cu prietenii. Pe Copou. Eventual in Gradina Botanica, daca o sa fie frumos. Jucam un volei, ne bucuram de greva. Un sentiment pe care nu l-am mai avut dintr-a 6a, cand a fost greva aia de 3 saptamani. Ce frumoasa e viata. Ma culc linistita. Ma trezesc peste o ora. Aud, ca prin vis, o voce. “Hai, trezeste-te, ca maine ai scoala.” Poftim?! Foarte indignata, incep sa vociferez: “Ce scoala? Doar e greva. Doar n-o sa-mi fac acuma lectiile. Lasa-ma sa dorm.” “Hai, ca nu mai este maine greva. Maine aveti program normal.” As minti daca as spune ca nu ma asteptam la asta. Doar traim in Romania, abrambureala e la maxim. Ma scol din pat. Incepe distractia. Unde e telefonul ala ca sa setez alarma pe maine dimineata, unde mi-oi fi aruncat ghiozdanul, sa ia cineva asternuturile astea de aici, si hai, ca am treaba. Bine macar ca nu mai suntem intr-a 7a sau a 8a. Un comentariu tampit care nu poate fi invatat decat prin toceala duminica seara sau luni se uita complet pana joi. Asa ca ce putem zice decat slava Domnului ca nu suntem si noi prinsi in vartejul asta si ca nu ne afecteaza prea tare. Amin.
1 comentariu
