Radyana’s Weblog

Astazi dimineata, cand ma intorceam de la sala, trecand pe langa scara A a blocului meu, vad o fetitza de vreo 5-6 anisori, sunand la interfon. Ce-am auzit fara sa vreau, a sunat cam asa:

-Saru’mana. Doamna mama lu’ Andrei, Andrei nu iese afara?

-Stai asa sa vad.

[Andreeeeeei! Iesi afara?

Nu, lasa-ma-n pace!]

-Nu iese, Ioana.

-Da’ de ce, doamna?

-Se joaca pe calculator, n-are timp de iesit afara.

O clipa, am avut de gand sa ma intorc, si sa’i spun lu’ doamna mama lu’ Andrei, sa-i zica lu’ Andrei sa’si mute curu’ ala mic de copchil de cresa afara si sa lase naibii jocurile pe calculator, ca o sa aiba timp de ele peste cel putin 5 ani.

Am stat si m-am gandit…cati ani poate sa aiba copilul ala? Daca se joaca cu fete de 5 ani..are cel mult 7… abia a terminat gradinita. Nici nu i s-a uscat bine laptele la gura. Si el se joaca la calculator. Eu am avut primul calculator in clasa a 4a, iar intr-a 5a am descoperit internetul..Pana atunci, stiam ca este o ceva care se face cu @, si o altceva care se face cu www.

Cand aveam timp liber, nu deschideam calculatorul, dand cu pumni in el ca de ce nu se deschide mai repede, ci strigam la geamul de la parter (nici macar interfon nu se inventase la noi) “Ralucaaaa! Doamna mama lu’ Ralucaaa! O lasati pe Raluca sa iasa afara?” Ne luam paturi, papusi, fructe, farfurioare si faceam picnic in gradina din fata blocului. Primavara, nu trageam jaluzelele ca sa nu se reflecte soarele in monitor si sa nu mai pot sa vad eu pe care sa’l impusc acolo, ci culegeam toporasi din gradina, faceam buchetele ornate cu alte buruieni care mie mi se pareau superbe si le duceam mamei. Nu eram nerabdatoare sa iasa pe piata vreun joc nou, ci abia asteptam sa se coaca castanele, in care aruncau baietii mai mari cu bete ca sa putem noi sa le culegem de pe jos, pentru ca mai apoi sa le ducem acasa si sa le pastram ca pe medalii in pungute, pana se stricau. Nu mancam doar jeleuri si fast-food-uri, mancam si zarzare sau dude luate direct din copac. Asa cum unii copii cer apa sau mancare in fata calculatorului, pentru ca nu vor sa se desprinda de monitor, asa si eu imi legasem o sticla cu apa de un capat al franghiei pe care o cobora bunica pe balcon, neputand sa ma despart de soare sau de ploaia calduta de vara nici macar pentru un minut. Eu nu spuneam “Hai mama, mai lasa-ma cinci minute, in cinci minute promit ca gata!” atunci cand imi spunea sa sting calculatorul, ci atunci cand ma chema in casa pe la 9-10 seara. Nu-mi faceam griji ca ma vor certa parintii pentru ca am bulit stiu eu ce in calculator, ci fiindca am uitat de timp si am stat prea mult afara.. Si inca asta este o copilarie de la oras..imaginati-va ce amintiri au copiii care au copilarit la tara…

Sincera sa fiu, sunt foarte fericita ca am descoperit calculatorul exact la varsta la care am inceput sa nu mai fiu chiar atat de potrivita pentru jocurile cu papusile…Totusi, niciodata nu am putut sa joc mai mult de 10 minute la rand un joc pe calculator..si poate ca e mai bine..

Pana acum, am citit doar texte care au povestit despre copilarii de mult trecute si mi se parea normal ca, intr-o perioada de timp atat de mare sa se produca atatea transformari. Iar acum ma sperii realizand ca..eu nici macar nu am iesit din copilarie inca, si totusi ea a fost atat de diferita. Pentru mine exista copii si adulti. Orice s-ar zice, ca nu arat a copil, ca nu gandesc ca un copil, am 15 ani si sunt copil. Si ma bucur de asta in fiecare zi. Si vad alti copii, care cand vor fi de varsta mea si se vor gandi la copilaria lor nu-si vor aduce aminte nimic altceva decat un monitor si restul-intuneric. E trist..totul se schimba mult prea repede. Daca acum s-a ajuns aici, nu vreau sa ma gandesc la ce nivel de la nustiucare jocuri vor fi in stare copiii mei sa ajunga la varsta de 5 ani, in cate nopti va trebui sa ii trezesc si sa ii linistesc din cauza cosmarurilor provocate de impuscaturile tot de prin jocuri, cate eforturi si cursuri de psihologie va trebui sa iau pentru a’i determina sa mai astepte pana sa treaca in fata calculatorului. Nu stiu. Nici nu vreau sa stiu..