august 25, 2008 la 12:45 pm (Videos)
Tags: 1992, andore, cascada, everytime we touch, fluturi, maggie reilly, music, video, Videos
Cat de mult poate evolua (?!) o melodie de-a lungul timpului..
Maggie Reilly
Cascada
Andore
A…evoluat? Nici gand..pur si simplu s-a adaptat cerintelor. Iar o melodie ca asta merita si 100 de coveruri..Bine ca s-a gandit si un roman sa faca asta 
august 24, 2008 la 3:08 pm (Parerea mea..)
Tags: 24.08.2008, abis, make-up, material girl, ring my bell, superficial
Am auzit cum ca as fi superficiala. Hm. Oi fi. De la un timp am si renuntat sa imi mai bat capul si gura. Mi-am dat seama ca parerile nu se pot schimba prin explicatii. Nu e ca in filme, cand trebuie convins vreunul.. Vine, tine o replica lacrimogena, iar personajul principal isi schimba dintr-o data parerea, convingerile, principiile, tot tot tot. Ei nu zau. Daca ar fi asa…In realitate, vorbele, discursurile, astea nu schimba nimic, poate pe moment si doar in caz de betie. Asa ca nu mai incerc de muuult sa schimb pareri prin cuvinte. Dar hai totusi sa vedem ce inteleg eu prin superficialitate si poate o sa descopar ca au avut dreptate cei care mi-au atribuit-o. Mai stii..?
Ma intereseaza mai mult toalele pe care le iau si bling bling-urile pe care mi le atarn decat trasaturile morale, pe care le las sa prinda panze de paianjeni? Conteaza pentru mine mai mult decat orice prima impresie si ce cred altii despre mine? Damn. Daca ma gandesc mai bine, se poate crede asta. De catre cineva care nu ma cunoaste absolut deloc, evident. Daca am grija de mine, e pentru ca imi place sa o fac. E un mod prin care vad rezultate imediat..oricine are nevoie de asemenea mici satisfactii de moment, pentru a-i da puterea de a astepta adevaratele rezultate, cele ale proiectelor ce se intind pe o durata mare de timp. Ei, si acum..am zis ca imi face placere sa am grija de mine, dar niciodata. JUR. Niciodata. Niciodata nu voi ajunge asa.Doua puncte.
“Dar momentele cele mai frumose sunt acelea in care trebuie sa iau decizii ! Ma refer la hotararile pe care trebuie sa le iau in fiecare dimineata! De ex , cum ma imbrac , daca ma machiez cu negru sau cu albastru , ce gloss sa folosesc , sa-mi fac bucle sau sa-mi indrept parul! Ador aceste probleme! In fiecare zi ma fac mai vesela , mai bine dispusa , mai surazatoare! Zilele cele mai negre sunt acelea cand nu trebuie sa ies din casa si nu trebuie sa ma aranjez! Asta e partea mea frivola , cu care eu ma mandresc.”
Doamne, apara si pazeste! Si eu’s superficiala?? Este o parte dintr-un articol postat de o…o….fiinta de sex feminin pe blog, articol pe care l-am gasit pe un alt site. De fapt, asta m-a determinat sa scriu postul asta. SI EU’S SUPERFICIALA????? Oo doamne..Cat de..de…esuata, daramata, ratata, distrusa poti sa ajungi sa fii intr-o singura viata?? Ea nu iese din casa => Nu trebuie sa se aranjeze. Abiiis. E clar ca asta daca se aranjeaza o face ca s-o vada altii. Abia asteapta sa-i zica ma-sa “Treci fa si ia o portocala de la magazin”. Sare-ntr-un picior, are motiv de iesit din casa, iupii, sta in fata oglinzii o ora, se gandeste “vaai, oare ma dau cu albastru sau cu negru??” , “vai de mine si de mine, oare sa-mi fac bucle sau sa imi indrept parul, ca lui Costica ii plac buclele si Ghita mi-a zis ca’s secsi cu parul lins, ce ma faac?”, “Ah, ce soarta cruda!! Unde mi-e glossul ala roz ‘bonbon’, nu-l gaseesc, ce ma fac, o sa mooor! Aah gata stiu, ma dau cu jumatate de tub roz si jumatate portocaliu, a sau nu, mai bine le pun intregi, cine stie pe cati o sa mai trebuiasca sa-i pup in drum? Ce desteapta sunt, vai, ma mandresc! Ah ce-mi place, ce-mi plaace, adoor aceste probleme, ma fac atat de vesela, de surazatoare, de bine dispusa!” La cum povesteste, iti da impresia ca mai are umpic si ajunge la orgasm in timp ce se machiaza…daca atat stie sa faca, ce poti sa vrei..? Daca ma machiez, nu e niciodata fiindca tre sa ies din casa. Vara asta , in afara de ocaziile speciale, nu stiu daca m-am machiat de zece ori, si asta fiindca n-am avut chef. N-am simtit nevoia. Nu vreau niciodata sa impresionez pe cineva, sa fac pe cineva sa ma placa etc. Te machiezi, te place, iesi din anonimat in fata lui, …? Asa, si? Si ce? Pentru mine n-ar exista jignire mai mare decat asta. Nu stiu de ce, poate e orgoliul meu exagerat, poate eu nu sunt in regula cu capul, dar…niciodata nu as numi “prieten” o persoana care ma apreciaza doar pentru cum arat.
Cateodata, chiar am crezut si eu ca sunt superficiala. Cateodata, imi doresc sa fiu superficiala. Daca nu intelegi, nu patrunde nimic in tine, nu ajunge sa te doara nimic, nu te implici, esti fericit. Din pacate, de acum incolo, de fiecare data cand voi incerca sa ma mint singura spunandu-mi ca pot sa nu ma implic in ceva ce s-ar putea sa ma raneasca, imi voi aminti de don’soara de mai sus. Si-mi voi da seama ca de fapt nu pot. E mai bine de mine sau e mai bine de ea? Acum as spune ca de ea, dar daca privesc si cealalta jumatate a paharului, ma voi intreba..Daca totusi, duduia asta ajunge sa aiba sentimente si sa sufere, cum se ridica de jos dupa o dezamagire? Unde gaseste puterea necesara? In machiaj? Nu stiu ea…Dar stiu ca eu am de unde sa iau forta de a trece mai departe. Si pe asta n-am gasit-o in rimel. N-o sa stau niciodata sa plang ca proasta dupa un baiat sau dupa un prieten, o prietena…A fost unul din cele trei lucruri pe care mi le-am jurat mie insami. Nu voi strica prietenii adevarate pentru baieti, nu ma voi schimba niciodata pentru nimeni si nu voi plange din cauza altora.
Am inceput sa scriu postul asta in primul rand pentru a-mi demonstra mie ca nu conteaza atat de mult ce cred altii despre tine, atata timp cat tu stii ce reprezinti, cine esti, cum esti. E scris in word, nu stiam daca sa-l public sau nu, dar o sa-l pun pe blog, doar din curiozitate…oare se vor simti aia care ma acuzau de superficialitate? Oare-si vor da seama ca habar n-au care-i sensul cuvantului? Astept…
august 10, 2008 la 6:56 pm (Parerea mea..)
M-am tuns. Si nu mi-a placut. Ca de obicei. De fiecare data, ma tund pentru ca stiu ca parul lung e greu de ingrijit, ca se degradeaza usor, ca imi lungeste fata, ca imi sta mai bine tunsa scurt etc. Si de fiecare data imi pare rau. Cred ca, in subconstient, inca mai gandesc ca fetita aia care plangea de fiecare data cand o ducea mama la frizerita, pentru ca ea vroia par lung, luung, luuung ca al lui Rapunzel. Ceea ce ma consoleaza acum este faptul ca niciun print nu mai vrea acum sa urce pe parul printesei lui pana in camera din varful turnului. Si ar mai fi ceva..refrenul unei melodii pe care o canta Florian Pitis, D-zeu sa-l odihneasca. “Nu conteaza cat de lung am parul, /Important e cat si cum gandesc” M-am gandit mult la versurile astea doua in ultimul timp. La ce vor ele sa spuna. Bineinteles ca nu se refera la lungimea parului, sau la vreo alta lungime. Tradus pentru toti mormolocii, ar insemna cam “Nu conteaza cum arati, conteaza cum gandesti”
Pauza publicitara. Sondaj de opinie. Dupa ce ai terminat de citit fragmentul de mai sus, cum ai reactionat? Ai dat ochii peste cap? Ai scos un sunet gen “Hm!”? Ai zambit dezaprobator? Sau chiar ai inceput sa razi de-a binelea? Don’t worry, esti perfect normal! Asta inseamna doar ca picioarele tale sunt infipte bine in pamant. In pamantul din Romanica noastra draga, in care ceea ce tocmai am aberat eu mai sus este foarte, foaarte, fuoaaarrrteee departe de realitate. Ca de la Pamant la Luna. Nu, ce zic eu? La Soare.. Ah, si..uitasem. Daca te’a deranjat si te deranjeaza de fiecare data cand citesti ceva de genul, pentru ca te simti, esti un cocalar/o parasuta pitzipoanca. Iarasi, n-ai de ce sa te preocupi, esti perfect normal/a. Be happy.
Revenind. Bietul Florian Pitis, a trait destul, si totusi..n-a invatat nimic. N-a inteles nimic, nimic, nimic!!! Ok, e adevarat ca melodia a fost compusa cu destul timp in urma, dar nu cred ca aceste ‘invataminte’ au fost vreodata valabile. Si in Epoca de Piatra, un barbat isi lua o muiere doar daca avea “blanaaa” in cap, daca avea curul soldurile mari, ca sa’i poata face copii multi si sanatosi…Acum, scopul suprem nu mai este sa’ti faci rost de un barbat (decat daca e vorba de un “barbat-portofel” gen Viri), ci sa capeti nu stiu ce post, sa ajungi cat mai sus, sus, suus in politica sau in top 300. Sau toate in acelasi timp, daca se poate. Sa se zica ce s-ar zice, nu reusesti asta cu o gandire curata, minte cultivata in nu stiu cate facultati si masteruri, ‘jde mii de carti citite, experienta etc. Este o lege nescrisa..daca ai sex feminin, vrei sa reusesti in aproape orice domeniu, echipamentul necesar este: doua bucati bidoane, doua bucati fese, doua bucati buze care sa zambeasca mereu, una bucata abdomen plat, una bucata fatza de curca bleaga, una bucata cavitate bucala care sa faca pe moarta si sa se deschida doar la comanda. Nu ai echipament, ne pare rau, incercati in alta parte! Doamne, cand te gandesti, e asa usor sa faci bani! Nici macar nu trebuie sa fii desteapta. Doar sa faci ce vezi tu la gagicile alea de pe Mtv sau de pe Taraf. Si bineinteles, sa fii dispusa sa dai spre folosinta intreg echipamentul. Din pacate, banii se mai si termina, vine o vreme cand nimeni nu mai vrea sa foloseasca o pereche de dotari flescaite sau o fata plina de riduri/deformata de atatea liftinguri. Si atunci, ce te faci? Ramai singura, in intuneric, tu cu prostia ta…Ah, si cu ‘respectul’ dobandit, of course. Imi pare rau de cuvantul “succes”, ce semnificatii a ajuns sa aiba in ziua de azi, sarmanul.. Ceea ce tocmai am terminat de spus inseamna astazi “a avea succes”…Ce sa mai zici?
Nici macar nu stiu de ce am inceput sa comentez asta. Nu sunt nicio frustrata. Nu am fost niciodata dezavantajata din cauza felului cum arat. Stiu ca as putea ‘reusi’ in viata si asa…lasand totul in seama infatisarii. Dar prefer sa nu o fac. Prefer sa muncesc pentru ce imi propun. Prefer sa gandesc si sa ma straduiesc pentru a avea rezultate. Prefer sa fiu respectata pentru ce am realizat, nu invidiata si idolatrizata de miniaturi ale simonei sensual (scris intentionat cu litera mica). Pentru ca daca traiesti intr-o lume falsa, esti falsa. Iar daca ai trait fals, ai trait degeaba. Ai trecut prin viata ca printr-un photo-shooting. Te prezinti, zambesti frumos, iei banii si pleci. Cu ce ramai? Ati ghicit, cu nimic..
Pana la urma, daca vrei intr-adevar sa ‘fii’ cineva, sa existi in lumea reala, chiar nu conteaza ‘cat de lung ai parul’. Dar altfel..
..Si eu pornisem de la faptul ca m-am tuns? Oo Doamne..
august 7, 2008 la 7:15 pm (Parerea mea..)
Tags: 2008, andreea marin, andreea marin banica, elena basescu, elena udrea, inundatii, romania, zane
Cred ca stiti si voi emisiunea aia de pe Realitatea “Romania prinde radacini” sau tot un titlu cacacios din asta. Despre inundatii. Ei, si intr-o seara, am avut fericita nefericita ocazie sa dau peste emisiunea asta, chiar in timp ce prezenta, cine credeti, doamna zana a stupizelor Andreea Marin. Vai sa-mi dau palme. Am uitat Banica. Ce fraiera mi-s 
. La inceput m-am intrebat ce pana cocostarcului cauta asta pe Realitatea, parca avea copchil de crescut acasa…Bineinteles, bleaga de mine, nu stiam nici atata lucru ca doamna Marin Banica ocupa, pe langa extenuanta functie de Zana, si cea de, ATENTIE!!!, Ambasador UNICEF al Bunavointei Pentru Romania. Uaaaaaaa. Ce inculta pot sa fiu bai, sa mi se ciufuleasca parul de diva daca nu. Deci asaa, de asta sunt ceilalti atat de binevoitori cu noi, bietii cetateni tarani romani in miniatura (sper ca stiti ca taran nu mai este de mult termenul folosit pentru cel nascut intr-o zona rurala, nu ma dezamagiti!). Ca e tanti Andreea, idolul babelor, ambasador pentru toti sarmanii copii fara viitor datorita simplului fapt ca s-au nascut in Romania in cadrul Fondului Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite. Uite d-aia mah. Ca tot nu stiam eu de ce ma bucur atat de mult ca traiesc in Romania. In fine, revenind.
Ceea ce m-a impresionat pana la lacrimi a fost felul cum s-a prezentat zana la emisiunea cu pricina. Draga de ea, era aranjata perfect pentru acest tip de situatie. Pe scurt:
In cap-coc cu trei cinci etaje
La gat-cam opt-zece randuri de margele de inspiratie egipteana
Imbracamintea: O rochie neagra. Mare. MAre. MARe. MARE!! Ziceam ca mai are putin si ocupa tot ecranul.
Si va rog foarte mult, cadrul era de la brau in sus. Va dati seama daca ar fi filmat si trena rochiei, cred ca ar fi provocat un infarct tuturor copilasilor alora pentru care se lupta pozeaza ea la Unicef pentru bunavointa…Dati-mi o punga, mi’e scarba.
Arata fix ca o Tutankhamoanca abia scoasa din mormant. Iar cu tonele alea de fard pe fata chiar nu cred ca era departe. Zau. Daca o vedeai ziceai ca acolo se aduna toate donatiile romanilor pentru sinistrati. Nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca daca ar fi scos la licitatie tot ce avea pe ea, s-ar fi rezolvat si problema caselor pentru cele 10. 520 de persoane evacuate, s-ar fi reparat cele 8. 941 de locuinte afectate si reconstruit cele 3. 900 distruse in totalitate. Dar cele 5 victime? Cu ele ce facem? Apari la televizor ca sa iti arati solidaritatea pentru persoanele aflate in necaz sau chiar in doliu, pentru cei care si-au pierdut agoniseala de o viata sau persoanele iubite, pentru cei care nu mai au nicio speranta ca viitorul lor sa fie mai bun decat trecutul, apari ca sa ii convingi pe toti ceilalti romani sa doneze pentru a-i sprijini pe acesti oameni. Si cum apari? Imbracata asa cum nici la un bal mascat nu te primeste? Nu e, oare, logic, ca oamenii sa se gandeasca daca nu cumva banii aia pe care ii dau ajung in alte rochii si bijuterii de-ale zanelor? Pai cine mai doneaza? Poate Matusa Frasana care zice “Uite-o, maica, pe Andreea, ce frumoasa ii ea la televizor, ce frumos vorbeste, hai sa dau si eu banii de paine pe luna asta din pensie, ca nu mor daca mananc o luna fara paine.” Nu vreau sa comentez. Daca imi dau drumul mi-e teama ca n-o sa mai pot sa ma opresc.
Eu zic asa. Nici ca Tatulici, care se baga in cel mai mare namol din zonele afectate si isi pune gluga in cap atunci cand nu curge niciun strop, de parca nu ar fi lumea destul de speriata de inundatii, sa le mai infloreasca si impodobeasca si el oleaca, altfel nu se simte bine, nu e profesionist, nu scoate stiri de senzatie. Dar nici ca Elena Udrea, care umbla in balerini in zonele cu inundatii, nici ca Elena Basescu, care baga donatiile ei de fata buna in sacosica pe care i-a dat-o un nene vanzator de la un magazin mare si bengos in timp ce facea cumparaturi la Milano, nici ca Andreea Marin, care apare la televizor vorbind de inundatii intr-o tinuta de filme cu regine si regi egipteni. Atat.
august 7, 2008 la 8:15 am (Pieces of my heart)
Tags: pieces of me
Sunt inchisa intr-o mare de parfumuri fara miros, de imagini pierdute in infinit, de amintiri ce stau sa se nasca in prezent. Am auzit ca se numesc sentimente. Nu stiu de unde vine cuvantul asta. Poate de la ‘a simti’. Cum ma pot gasi inconjurata de sentimente, daca sunt incapabila a simti? Sunt straina de ele, si totusi ma invadeaza. Nu le inteleg, si totusi ele rasar din mine. Nu le iubesc, desi sunt creatii ale intregului ce’l definesc prin ‘eu’. Simplu, ‘eu’. Sunt doua litere, care scot la suprafata tot ceea ce sunt, tot ce am fost creata si menita sa fiu, tot ce mi-am dorit si m-am straduit sa fiu, tot ce am reusit sa fiu, tot ce am ajuns sa fiu fara sa vreau. Ce inteleg ceilalti prin ‘eu’? Vad ei prin mine, vad ceea ce vad eu atunci cand nu ma uit in oglinda, ci cand stau cu ochii inchisi, privind la ceea ce nu se vede cu ochiul liber? Nu. Ei vad un chip de carton, doi ochi de sticla, un corp de plastic. Atat. Nici nu ar putea si nici nu mi-as dori sa poata vedea mai mult. De ce sa imi pun inima in palma? Ca sa afle toti ce vise prostesti are ea? Ca sa-i descopere toti secretele? Ca sa poata toti profita de ea? E prostuta, e naiva ca un copil ce crede ca-si traieste prima iubire, dar e a mea. De ce i-as face asta? De ce mi-as face asta? Tot ce izvoraste in mine trebuie sa stiu doar eu. Si tot ce trebuie sa vedeti voi este chipul ala de carton, ochii aia inexpresivi si trupul ala de bibelou, atat de firesc banale prin armonia lor de suprafata.
Adesea, sunt doar eu, singura, in lumea mea. Oricat m-as pierde si abandona in ea, oricat m-as rupe de orice altceva ce nu inseamna ‘eu’, in jurul meu e permanent ceata. Nu stiu de unde rasare, nu stiu cine e vinovat. Tot ce stiu e ca ma impiedica sa realizez ce imi doresc, ma impiedica sa imi dau seama daca imi doresc ceva. Daca sunt fericita, multumita, trista, deznadajduita, echilibrata, indiferenta..Prin ceata, ascult. Dar nu aud. Privesc, dar nu vad. Ating, dar nu simt nimic. Sunt singura acolo. Daca nu reusesc eu sa vad prin ceata, cine sa o faca?
Oare daca m-as deschide in fata cuiva, m-ar putea ajuta sa o inlatur? Ar putea cineva, oricine din lumea asta, sa ma invete cum sa fac? Nu…ar fi prea simplu. Raman tot singura, tot prin fortele proprii si prin ceea ce am reusit pana acum sa strang in lumea mea. Dar ma intreb, merita efortul? Cand voi vedea dincolo de superficialitatea omeneasca ce subjuga orice altceva in mine, nu voi fi oare dezamagita? Daca voi descoperi ca nu am nimic profund si ca acel ‘ceva’ pe care il vad toti cand se uita la mine, este singurul lucru pe care il reprezint? Totusi, merita sa incerc. Sa risc. Pentru ca daca, totusi, voi intelege, nu voi mai fi doar o papusa de plastic. Poate ca atunci voi auzi, voi vedea, voi simti.
august 6, 2008 la 3:00 pm (Pieces of my heart)
Tags: caramel, pets, puppy
Nu stiu voi, dar eu cand spun caramel, ma gandesc in primul rand la catelul meu. Hai sa va fac cunostinta.
El e Caramel. Sta la Horpaz si se poate lauda ca este primul locuitor al casei mele, care inca e in constructie. Are numele asta de foarte putin timp. Muncitorii i-au spus la inceput ”Ghita”, dar, pentru ca pe unul din ei il cheama Ghita si se creau confuzii, i-au schimbat numele in “Sergent”. Nume care nu mi-a placut, asa ca am hotarat sa i-l schimb. Ma tot intrebam ce nume sa’i pun. Mi s-au sugerat nume ca “Sublocotenent”, “Caporal”, “Colonel”, “Locotenent”, “Comisar”, “Agent” etc. In gluma bineinteles, altfel cred ca i-as fi trimis pe toti la control. Numele “Caramel” i l-am pus din cauza blanitei de culoarea caramelului..in poza nu se cunoaste prea bine 
Prima oara cand a venit la noi, era un bulgaras cu suflet, o creatura minuscula si adorabila. Si murdara, dar asta s-a schimbat in timp. Slab, neingrijit, cu blanita zbarlita si cu boticul umed. Cam asa arata Caramel al meu pe atunci. Ceea ce imi place mie cel mai mult la Caramel sunt ochii. Are ochii exact exact ca ai mei, verzi vezi. Si luminosi 8-> . Inainte nu imi placea sa ma duc la Horpaz, trebuiau sa traga parintii de mine ca sa merg sa vad ce s-a mai construit la casa..Acum trebuie sa trag eu de ei, as merge acolo si de 3 ori pe zi…Il ador cand il vad cum alearga spre mine cand cobor din masina cu mancarea special pregatita pentru el, sau cum merge ca un pensionar dupa nenumarate jocuri de table, cu burta plina si rotunda balanganindu-se dintr-o parte in alta. Cred ca ar gasi ceva cu care sa se joace si in cel mai banal lucru posibil. E ca un copil vioi si neastamparat. Sare, da cu labuta, baga in gura tot ce vede, se invarte, alearga dupa coada etc. Cred ca e cel mai lingacios catel pe care l-am intalnit. Da, stiu ca nu exista cuvantul, dar pot sa il inventez eu..pentru Caramel 
. Nu pot spune pupacios, pentru ca nu pupa, dar cand nu mai are chef de joaca sau cand are burta plina, sta langa mine si ma linge non-stop. Cred ca e felul lui de a-mi spune ca ma iubeste. Si eu il iubesc. Pentru ca e primul meu animalutz. Bine, am mai avut si un acvariu cu vreo 20-30 de pesti cand eram mai mica, dar cu aia nu am intrat in contact..nu i-am mangaiat, nu am vorbit cu ei, nu le-am zis ca ii iubesc. Pe cand Caramel e iubitul meu. <3 Pot sa-mi fac cate un iubit din fiecare specie, right?
Totdeauna am visat ca voi avea un husky. Si sunt sigura ca-l voi avea cand ma voi muta la casa. Si il va chema Dolce, si il voi iubi mult mult mult, dar niciodata mai mult decat pe Caramel al meu, care este si va ramane primul meu animalutz.
Acum ma duc sa ii fac baitza, poate ii mai fac poze si le pun intr-un later edit :”>
august 4, 2008 la 4:22 pm (Parerea mea..)
Tags: fumatori, fumatul ucide, il fumo uccide, smoke, smoker? NO!
Ieri dimineata, pana de paine la mine in casa. Cineva sa se duca dupa paine. Cine vrea sa fie cineva? Ca de obicei, eu’s acel cineva. Buna de sacrificiu. Ies din scara impleticindu-ma prin visele pe care urma sa le am daca nu as fi fost trezita din somnul ala dulce de dimineata de catre urletele de foame de prin casa. Si DE CE tre’ sa ma duc dupa paine tocmai eu, care nu pun gura pe ea? In Fine..La un moment dat, vad venind spre mine trei draci de copchii..toti imbracati in negru din cap pana-n picioare, mergand chiar pe mai multe carari decat mine.Si cu siguranta nu se duceau dupa paine.Se apropie de mine. Cand ajung in dreptul meu, vad o fata..nu parea sa aiba mai mult de 11 ani, mica, slaba si urratta de manca pui cu tot cu pene..creionul dermatograf ii ajunsese pana pe la colturile gurii, iar cand se forta sa deschida ochii i se vedea doar albul ochilor de ziceai ca mai are putin si’si da sufletul. Daca o demachiai, o spalai si o puneai in niste haine de culoare deschisa arata a om. Cred. In fine, si minunea asta de fiinta se uita la mine cu ochisorii aia adorabili, si deschide gura: “Un foc..ai? da-mi..un foc..” Ma opresc, fac niste ochi mari, ma uit la ea si stau o clipa ca sa trec cuvintele ei prin toate motorasele mele. Ala a fost momentul in care m’am trezit de’a binelea. Dupa care ii zic un “NU! N-AM!” la care ea se da un pas in spate, si se uita cu o privire uimita la mine, gen “Wtf? Tu de pe ce planeta esti?” Se uita la ‘gagiii’ ceilalti cu o privire plina de subinteles. Unul zambeste sugestiv si dezaprobator, altul isi da ochii peste cap cu o expresie gen “Tuaaamne, cum sa n’aiba foc? E nebuna..”. Ma uit la ei si spun “Ce, mai nou is anormala daca nu fumez?” si plec mai departe. Aia mai mormaie ceva in spatele meu si pleaca si ei. N-am inteles ce-au zis, dar sunt mai mult ca sigura ca a fost ceva de genul “Doooh, logic ca esti anormala”. OO Doamne, si adica voi sunteti normali??? Nu puteam sa ma lamuresc, am ajuns la concluzia ca ar fi cazul sa ma pisc, poate totusi visam. In lumea mea asa ceva nu se putea intampla, in lumea mea sunt normala daca nu fumez, in lumea mea nu ascuti dermatograful de 5 ori ca sa te machiezi o data, in lumea mea nu porti negru din cap pana-n picioare in mijlocul verii. Si eu’s anormala? Traim in lumi paralele? N’as crede..
Nu am intalnit o singura persoana fumatoare careia sa nu ii fi parut rau ca s-a apucat de fumat. Niciuna! Or fi si din astia carora le pare bine ca fumeaza, ca depind de un fum ca sa isi gaseasca echilibrul si sa poata fi oameni. O noua zi, un nou prilej de a ma droga, yee! 
Si totusi, de ce se apuca atatia de fumat? Nu ma refer la cei din familii dezorganizate, tigani rromi sau alti dintr-astia. (*Nu fac discriminari, dar la majoritatea din categoriile amintite nu ai ce pretentii sa faci..) Ma refer la oameni ca mine si ca tine. De ce m-as apuca eu, de exemplu, de fumat? Pentru ca toti din jurul meu fac asa? Si ce’s eu, oaie? Gandesc cu creierul meu, sau cu al altora? Pentru a fi acceptata intr-un colectiv? Si de ce as vrea sa fiu acceptata intr-o gasca de dependenti? Ca’s stresata? Ahaha, mestec guma, fac baloane, dau din picior, nu fumez. Ca sa nu fiu eu singura care nu…? Iaca na, zau ca nu ma deranjeaza sa fiu cea mai desteapta. Nu Gasesc niciun motiv. Si nici nu cred ca o sa gasesc prea curand. Sau vreodata..
august 3, 2008 la 9:51 am (Videos)
Tags: anastacia, beautiful, heavy on my heart, listen to your heart, oldies but goldies, roxette, songs, video
Doua melodii care m-au marcat.
First one. Roxette-Listen to your heart. Imi place muzica, ador versurile. Vocea tipei nu e extraordinara, dar se potriveste perfect pe melodie. Enjoy!
Second one. Anastacia-Heavy on my heart. Nu e chiar atat de veche ca anterioara. Are un efect destul de ciudat asupra mea, devin complet aeriana in 3 minute. Vocea Anastaciei e superba, puternica, expresiva, ideea videoclipului e geniala. Ador partea cu “like pretty flowers and a sunset” care precede refrenul ;x Makes me cry every single time..Well, enjoy! Again!
[sorry ca nu am putut pune si clipul, nu am gasit decat coduri pentru variante live :">]
august 2, 2008 la 6:11 pm (Parerea mea..)
Tags: love, te iubesc
Hai sa va zic o poveste. Odata ca niciodata, eram eu. Si eram mai ‘tanara’. Si credeam ca a spune “Te iubesc” inseamna ceva. Acum sunt mare. Si mi’am dat seama ca eram o bleaga. Sfarsit.
V-a placut? Si Nici mie. As a matter of fact, acel “odata ca niciodata” nu a fost cu chiar atat de mult timp in urma, ci doar acum o saptamana. Vorbeam cu un tip, pe care il stiu doar la nivel de asl si cu care nu vorbisem mai mult de doua ori. Unul din aia care se baga in seama insistent, care sunt in stare sa bage si 20 de buzzuri ca sa’i observi si nu se lasa pana nu iti dau ei poze dansand pe manele sau aruncand banii de la Monopoly pe ritmurile lui Puta Guta. Si ii zic ca ma duc sa ma culc, spun pa, el imi zice “te iubesc”. Am ramas masca…ii zic “wtf? te’ai lovit la cap?”, la care el ‘haha nu, dar imi pari de treaba si esti draguta blablabla. Sincer. Am ramas fara replica. La inceput mi-a venit sa rad, dar nu e chiar asa de ras…El ma iubeste…imi venea sa’i zic in mm, pe mine ma iubeste mama, ma iubeste tata, ma iubesc prietenii cei mai buni, ma iubesc cei pentru care insemn o parte din viata lor, tu cu ce drept imi zici chestia asta? De ce nu i’am zis asta? Pentru ca mi’am dat seama ca poate ii lipseste o doaga, o..ceva..ca nu merita..i’am cautat scuze si poate am gasit. Oi fi eu tuta, poate eu is aia care gandeste aiurea, nu el, dar m’am simtit jignita. Eu i’as spune cuiva pe care nu il cunosc “Te iubesc” doar in gluma sau daca as vrea sa-mi bat joc de el, ceea ce nu imi sta in fire.
Cuvintele astea doua..nu mai inseamna nimic pentru multa lume. Doar cand ma gandesc cat de mult inseamna pentru mine, deja simt ca sunt o proasta neadaptata zilelor noastre. Nu stiu altii, dar mie imi ia ceva timp pana sa spun asta, iar cand o spun cuiva, o spun pe bune. Nu ca sa ma aflu in treaba, nu ca sa imi raspunda la fel, ca altfel ma simt singurica si neiubita sau nu mai stiu eu ce…Oare cate dintre persoanele care mi’au spus odata ca ma iubesc au vorbit serios? Cate au spus-o in gluma? Chiar de as putea sa aflu dintr-un glob de sticla sau dintr-un registru al subconstientului lor, mi-ar fi frica sa stiu. Totusi, am fost foarte dezamagita dupa faza asta.
Nu aveti cum sa nu stiti chestia aia cu “Te iubesc” in 100 de limbi. Ok, foarte dragut, daca vrei sa impresionezi pe cineva cred ca a scrie in nisip pe malul marii “te iubesc” in chineza e foarte dulce. Dar, after all…e vorba doar de cuvinte…Totul se bazeaza pe cuvinte. Poti traduce senzatia de fluturi in burta, poti traduce sentimentul ca ai putea sta la telefon cu celalalt 3 ore la rand fara a spune vreun cuvant si fara sa te plictisesti, poti traduce noptile in care nu poti adormi din cauza grijilor gen “De ce nu m-a sunat azi?”, poti traduce zambetul aparut din neant pe fata ta cand te uiti in ochii lui, poti traduce faptul ca inca adori sa’l ai in preajma desi ar fi trebuit sa fii deja satula de el, poti traduce roseata din obraji atunci cand te ia de dupa talie, poti traduce faptul ca intotdeauna gasesti ceva nou pe buzele lui desi le-ai sarutat de 1000 de ori si in 1000 de feluri, poti traduce toate astea in 100 de limbi? Poti? Nu sunt adepta dulcegariilor si a replicilor gen “EJtI VIAatSaaAA MeeEAA!!”, si totusi..
Cand spui “te iubesc”, nu ar trebui cumva sa mai si simti ceva? Zic si eu…Daca n-am dreptate, sunt bleaga si imi asum. Don’t shoot me. Multumesc ca ati citit post-ul asta complet fara sens pentru cea mai mare parte a cetatenilor ascultatori de Tilica Brotacel Copilu’ de Platina. Din Romanica, of course. Ah, si daca imi recomandati, poate o sa ma duc sa-mi cumpar si-o viata, mi-ar fi ataaaat de usor sa fiu mai superficiala 8-> . V-am pupat.
august 1, 2008 la 6:03 pm (Uncategorized)
Tags: basarabia, campania, iasi
In August incercam sa organizam un miting si un concert, pe tema “Basarabia Pamant Romanesc”. De organizare ne ocupam noi, dar vom avea nevoie si de ajutor pt lipit afise si abtibilduri sau alte lucruri pe care le vom face pe parcurs. Asa ca as vrea sa stiu daca vom avea sprijin din partea voastra.. poate chiar si cu niste bani pentru ca asta e una dintre problemele principale. Eventual, poate strangeti fiecare grup de prieteni cate o suma de bani.. oricat e binevenit. Sper ca ne veti ajuta!
Pe data de 31 august, vom incerca sa realizam urmatoarele actiuni:
1. Prezentam istoria Basarabiei si campania BPR intr-o prezentare ppt. Actiunea se va desfasura in incinta anticariatului Grumazescu.[dl Grumazescu este presedintele asociatiei Pro Basarabia si Bucovina si sunt sigura ca ne va ajuta]
2. Proiectam un film la casa de cultura Mihai Ursachi, unde nu trebuie sa platim nimic. Ma gandeam la “Odessa in flacari”, dar vreau sa stiu daca nu sunt probleme pentru ca stiam ca este permisa proiectia lui numai in filialele cinematecii, iar in Iasi nu exista.
3.Mars cu steaguri si bannere, pentru a atrage atentia asupra campaniei. Va porni dintr-un punct important al orasului si se va sfarsi la locul desfasurarii concertului.
4.Concert asemanator celui din Bucuresti. Ne-am gandit ca artisti:
hip-hop:Nimeni Altu’, si cativa locali
rock:Bucovina
folk:Cenaclul de la Casa de Cultura a Studentilor.
Ne-am gandit sa fie toate actiunile in aceeasi zi, intrucat are impact mai mare asupra oamenilor si asupra presei.
IASI CREW
BASARABIA E ROMANIA
